luni, mai 19

Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade


large
  Am recitit ,,Romanul adolescentului miop" datorită clubului ,,Citeşte româneşte" înfiinţat de Sayuki. Ideea formării acestei asociaţii e impresionantă şi sunt fericită că în sfîrşit s-a ivit un prilej menit să mă facă să descopăr mai bine farmecul creaţilor autorilor români.
  Prima dată m-am apucat de această carte acum trei ani, în vacanţa de vară pentru că trebuia să o citesc pentru şcoală. Îmi amintesc că nu mi-au plăcut primele pagini, erau seci şi nu se întâmpla nimic tulburător. Dar îndată ce am intrat mai mult în lumea formată de Mircea Eliade mi-am dat seama că a început să-mi placă acest roman, dar nu graţie personajelor, acţiunii propriu-zise sau datorită felului în care e povestit., ci pentru ce transmite şi pentru amprentele pe care le lasă veşnic în sufletul cititorilor.
   Acest volum este un soi de biografie a autorului, concepută de el însuşi, biografie în care îşi spune experienţele şi sentimentele existate în adolescenţă şi în tinereţe(asta e în partea a doua, GAUDEAMUS).
Licean fiind, eroul se decide să scrie un roman, însă nu ştie exact despre ce o să fie, cum o să să comporte personajele sale, care sunt relaţiile dintre ele etc. El îşi doreşte mult să termine acea carte, pentru că de ea depinde faima lui, aprecierea profesorilor şi a cunoscuţilor care nu credeau în el. Însă mereu intervine câte ceva ce schimbă viziunea adolescentului despre viaţă şi atunci începe să aibă îndoieli în privinţa scrierii romanului...iar mai târziu tot el îşi impune să termine cât mai repede de scris ceea ce şi-a propus ca apoi să fie cuprins de dubii din nou şi din nou. Dar va reuşi în final naratorul să-şi publice cartea?... vă las pe voi să aflaţi. :>3
    Cel mai mult m-au impresionat momentele în care liceanul e înconjurat de gaşca sa de colegi şi prietenii de vârsta lui, în care se povestesc diferite întâmplări amuzante, dar şi emoţionante. Parcă mă regăsesc în unele episoade. :) De exemplu, întâlnirile în mansarda protagonistului sunt pline de magie, întucât replicile adolescenţilor sunt savuroase şi te fac să-i îndrăgeşti pe acei tineri...

    Punctajul meu: 4,5 din 5
    
     Citate:
,,Nu gândesc întotdeauna astfel. Dar mie îmi place să mă contrazic. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi."
 ,,A trecut un an. Şi n-a murit nici unul dintre noi, dar parcă am murit mulţi."
  ,,Amintirile sunt icoanele timpului pierdut"
,,....sunt singurul stăpân al trupului, şi eu sunt Dumnezeul sufletului meu."
   ,,O dată cu prietenii, se rup şi fâşii din sufletul meu. Iar eu le simt cum se duc, una câte una, şi sufletul mi-e tot mai pustiu, şi mai stearpă iubirea către oameni."
  ,,Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. Şi, totuşi, această pierdere inteligentă nu e mai puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te înstreinează."
,,E toamna afară sau e toamnă în mansarda mea?..."

6 comentarii:

Sayuki spunea...

Frumos, îmi plac mult citatele<3
Merci mult pentru implicare:)

Loreen G spunea...

Sayuki, chiar mi-a facut placere sa particip! :)

Sayuki spunea...

:3 Mă bucur >:D<

Raisa spunea...

Si eu am citit ,,Romanul adolescentului miop”.Cred că eram clasa a 7-a au a 8-a..dar mi-a plăcut foarte mult.

Loreen G spunea...

Raisa, si eu eram printr-a saptea sau a opta cand am citit cartea asta prima data:>3 coincidentaaaa

Alexandra spunea...

L-am citit în semestrul întâi din a noua. A fost printre puţinele cărţi pe care le-am citit pentru şcoală, dar cartea asta mi-a plăcut de la început până la final. După ce am terminat-o, am citit-o încă o dată. În opinia mea e superbă.